Permisiunea de la Alexa. Mersi:*.
Primul meu fic de genul acesta, sau daca il pun in calcul si pe"Never let me down" al 2lea, desi celalalt a fost o catastrofa.
In fine. Sper din tot sufletul sa'l mai citeasca cineva, in afara de Alexa. Multumesc anticipat:*.
Ficul e gen: Politist.
“Cei doi se luptă, ea cade pe scari, se loveşte de balustradă şi moare. El fuge de la locul faptei. Afară plouă torrenţial. El se urca la volanul maşinii şi goneşte pe străzile goale pâna la ieşirea din oraş. La un momentdat pierde controlul volanului, se loveşte de un parapet de la marginea şoselei si moare pe loc.”
-Nu nu nu! Strigă Loren si aruncă ciorna mototolita langa coşul de gunoi deja plin.
-Povestea asta e atât de des intâlnită încât nu o va citi nimeni. Împinse masina de scris departe de ea şi pufni nervoasă ridicându-se de pe scaun. Era deja a treia zi de când se închise în birou si nu găsi nimic despre ce să scrie.
A ieşit din birou trântind uşa dupa ea, dând cu piciorul in coşul de gunoi care se rasturnă si împrăştie toate hartiile mototolite pe podea.
Coborî în grabă scarile, îşi lua o sticlă de apă din frigider, îşi luă teneşii în picioare, hanoracul din cuier şi căştile telefonului de pe masă şi ieşi afară din casă. Voia să alerge.
În drum spre parcul din apropiere îl sună pe Dani. Acesta răspunse repede.
¬¬-Dani, am nevoie de ajutorul tau. Îi spuse Loren înainte ca acesta să poată spune ceva.
-Desigur, cu ce te pot ajuta?Răspunse el ironic.
-Un pont, o poveste, orice. Te rog, Dani, chiar nu am nimic, şi pănă la sfarşitul săptămânii trebuie să dau déjà primul capitol editorului, altfel contractul expira. Te rog, te rog, te rog..Se gugă ea oprindu-se din alergat si aranjandu-şi părul în reflecţia ei dintr-o fereatra a unei maşini parcată în colţul străzii.
-Ştii că mi-aş putea pierde slujba din cauza asta, nu? A întrebat el ridicănd din spranceană.
-Şi ştiu la fel de bine ca îţi iubeşti prietena şi nu o vei lăsa la izbelişte, nu? Ea îşi aranja haniracul şi începu din nou să alerge.
-Cum aş putea vreodată să mă gandesc ca nu mă vei mai şantaja cu asta? El pufni supărat şi se ridică de la birou şi se duse in biroul unde se ţinea evidenţa tuturor cazurilor nerezolvate până acum.
A intrat înăuntru asigurăndu-se că nu îl vede nimeni şi a inceput să caute imediat ceva interesant.
-Cum suna asta? A întrebat luând în mana un dosar. “Cazul diamantului pătat cu sânge”
-Minunat! Titlul sună minunat! A răspuns ea entuziasmată. Am voie să vad dosarul?
-Sigur. Dar sa ştii că de se afla ceva, o sa vin să îţi cer ceva de lucru, nu? A râs slab.
-Anticariatul meu te asteapta de luni întregi. A spus ea râzând.
-Asta o sa fie ultima mea opţiune, a spus el luand dosarul in mana şi ieşind din birou.
-Ce e asa înspăimantător la el_ A intrebat ea uitandu-se urat la un caţel care a trecut pe lângă ea.
-Poate ptr că acolo îţi scrii toate misterele? A întrebat el râzând.
-Neamuzant. A spus ea oprindu-se din nou din alergat.Ajung acolo in câteva minute. A inchis telefonul şi a început să alerge spre staţia de poliţie.
Subiect: Diamantul pătat cu sânge. 
Mar 14 Sept 2010, 6:20 pm
